by Imperiul Roman a schimbat felul în care erau conduse teritorii întinse, cine avea acces la cetățenie și ce loc ocupa religia în viața publică. În anul 27 î.Hr., Octavian a primit titlul de Augustus, iar Roma a intrat în epoca împăraților. Peste două secole, Caracalla a extins cetățenia romană la aproape toți locuitorii liberi ai imperiului. Din secolul al IV-lea, Constantinopolul a devenit centrul puterii romane în răsărit.
În România, un reper apropiat este anul 106, când Traian a încheiat al doilea război cu Decebal și a transformat o parte din teritoriul cucerit în provincia Dacia. Urmele castrelor și ale fortificațiilor arată cum se apăra o frontieră romană. În alte provincii, drumurile, piețele și clădirile publice arată cum administrația lega orașe aflate la mari distanțe unele de altele.
Istoria imperiului are două date de sfârșit, în funcție de partea despre care vorbim. În 476 a dispărut tronul imperial din Italia, în timp ce împărații din răsărit au continuat să domnească la Constantinopol. Orașul a căzut în mâinile otomanilor în 1453. Între aceste două date, la Constantinopol au fost adunate și sistematizate texte de drept roman pe care juriștii europeni aveau să le studieze și să le folosească secole mai târziu.
Cum s-a construit Imperiul Roman
1. Octavian devine Augustus în 27 î.Hr.
După războaiele civile care au slăbit Republica, Senatul i-a acordat lui Octavian titlul de Augustus. Senatul și magistraturile au continuat să funcționeze, iar Augustus a concentrat treptat puterea în mâinile sale. Controlul asupra provinciilor în care staționau multe dintre legiuni i-a dat un avantaj decisiv.
Domnia lui marchează începutul perioadei numite Pax Romana. Stabilitatea din multe provincii a favorizat comerțul și dezvoltarea orașelor, în timp ce armatele romane au continuat să lupte la frontiere.
2. Traian transformă Dacia în provincie romană în 106
Traian a purtat două războaie împotriva lui Decebal, în 101–102 și 105–106. După victorie, romanii au organizat provincia Dacia, au amplasat garnizoane și au legat așezările prin drumuri. Fortificațiile de pe teritoriul României, înscrise în patrimoniul mondial UNESCO, arată cât de amplu era sistemul de apărare.
La Roma, scenele de pe Columna lui Traian prezintă trecerea Dunării, ridicarea fortificațiilor și luptele. Monumentul spune povestea din perspectiva învingătorilor și arată cum își prezentau împărații victoriile în fața publicului.
3. Caracalla extinde cetățenia romană în 212
Prin actul cunoscut drept Constitutio Antoniniana, împăratul Caracalla a acordat cetățenia romană aproape tuturor locuitorilor liberi care încă nu o aveau. Până atunci, statutul juridic putea să difere între locuitorii aceluiași oraș. După edict, mult mai mulți oameni au avut acces la drepturile civile ale cetățenilor romani, inclusiv în chestiuni de familie și de moștenire.
Schimbarea a creat un statut juridic comun pentru o mare parte a populației imperiului. Sclavia și diferențele de avere sau de rang au continuat să modeleze viața oamenilor.
Cum s-au schimbat conducerea și religia imperiului
4. Dioclețian împarte conducerea între patru împărați în 293
După decenii de războaie civile și presiune la frontiere, Dioclețian a organizat conducerea în jurul a doi împărați cu rangul de Augustus și a doi împărați subordonați, cu rangul de Caesar. Sistemul se numea tetrarhie. Fiecare conducător avea o zonă de responsabilitate, astfel încât trupele și administrația să poată reacționa mai repede la crize.
Luptele pentru succesiune au destrămat tetrarhia, însă ideea de a conduce imperiul din mai multe centre a rămas relevantă.
5. Acordul de la Milano garantează libertatea de cult în 313
Constantin și Liciniu au convenit la Milano asupra unei politici care le permitea creștinilor și adepților altor religii să își practice credința. Măsurile prevedeau și restituirea bunurilor confiscate comunităților creștine.
Pentru aceste comunități, recuperarea clădirilor și posibilitatea de a se reuni în mod legal au avut efecte imediate. Libertatea de cult avea să fie urmată, câteva decenii mai târziu, de sprijinul oficial pentru o anumită formă a creștinismului.
6. Constantin inaugurează Constantinopolul în 330
Constantin a ales vechiul oraș Bizanț pentru noua capitală imperială. Poziția la Bosfor îi dădea acces la rutele comerciale dintre Marea Neagră și Marea Mediterană și facilita deplasarea între Europa și Asia Mică.
Orașul, cunoscut și ca Noua Romă, a devenit sediul unei curți imperiale care a condus teritoriile din răsărit mult după căderea puterii imperiale în apus. Locuitorii acelui stat, numit astăzi Imperiul Bizantin, se considerau romani.
7. Edictul de la Tesalonic susține creștinismul niceean în 380
Sub Teodosiu I, edictul a stabilit creștinismul niceean drept credința susținută oficial de puterea imperială. Denumirea vine de la conciliul de la Niceea, unde episcopii formulaseră în 325 un crez comun.
Decizia a schimbat raportul dintre autoritățile imperiale și comunitățile religioase. Împărații au sprijinit episcopii care urmau această doctrină, iar disputele despre credință au avut și consecințe politice. Practicile religioase ale populației s-au schimbat treptat.
Ce a rămas după căderea puterii romane în apus
8. Odoacru îl înlătură pe Romulus Augustulus în 476
Comandantul militar Odoacru l-a înlăturat pe tânărul împărat Romulus Augustulus și a preluat conducerea Italiei. Anul 476 este considerat în mod convențional sfârșitul Imperiului Roman de Apus. Provincii întregi trecuseră deja sub autoritatea unor regate, iar curtea imperială de la Constantinopol a continuat să existe.
În apus, multe comunități au continuat să folosească latina și să aplice reguli de origine romană. Schimbarea de conducere a avut loc mai repede decât transformarea vieții de zi cu zi.
9. Iustinian pune în ordine dreptul roman între 529 și 534
Iustinian a cerut unei comisii de juriști să adune și să organizeze legile imperiale și scrierile unor specialiști în drept. Lucrările au cuprins un cod de legi, o colecție de texte juridice și un manual pentru studenți.
În Evul Mediu, juriștii din nordul Italiei au reluat studiul acestor texte, iar universități precum Bologna le-au răspândit în Europa. Dreptul roman a influențat astfel felul în care numeroase sisteme juridice europene tratează proprietatea, contractele și moștenirea.
10. Otomanii cuceresc Constantinopolul în 1453
La 29 mai 1453, armata sultanului Mehmed al II-lea a cucerit Constantinopolul după un asediu în care tunurile au jucat un rol important. Împăratul Constantin al XI-lea a murit în luptă. Cucerirea a pus capăt Imperiului Roman de Răsărit, iar orașul a devenit capitala Imperiului Otoman.
Moștenirea romană se vede astăzi la scări diferite. În România, castrele arată cum era apărată o provincie. În istoria dreptului european, textele păstrate la Constantinopol arată cum reguli scrise pentru un imperiu au putut fi studiate și adaptate de societăți care i-au urmat.
